De ce Woody Allen? De ce Barcelona?...

Pentru ca Vicky si Cristina, prietene nedespartite, fac o incursiune turistica intr-unul dintre cele mai pitoresti si romantice orase din lume. Si pentru ca, asa cum a marturisit cineastul la conferinta de presa, orasul Barcelona s-a oferit sa-i finanteze un film daca l-ar alege ca fundal. Excelenta afacere de propaganda turistica pentru spanioli si posibilitatea de a adauga inca un titlu filmografiei lui Allen. Din aceasta tranzactie a izbucnit o savuroasa comedie sentimentala, realizata si, ca de obicei, scrisa admirabil de Woody Allen: "Vicky Cristina Barcelona".
Fetele in chestiune (jucate de Rebecca Hall si Scarlett Johansson) au viziuni diferite despre dragoste. Vicky, cercetatoare stiintifica, este rationala, echilibrata si... logodita cu un tanar om de afaceri
; Cristina e instinctuala, o aventuriera fara inhibitii, mereu in cautarea unor noi experiente pasionale. Captivate de frumusetea orasului spaniol, fetele il intalnesc pe Juan Antonio, un tanar si frumos pictor (Javier Bardem), de o tulburatoare virilitate, care le propune, fara complexe, o partida de sex in trei. Vicky e ingrozita, dar Cristina nu rezista ispitei. Cand in combinatie mai apare si Maria Elena, fosta sotie a artistului (Penelope Cruz, in plina explozie a temperamentului ei iberic), legatura ia aspectul unei "trigamii hetero-lesbiene.
Intrebat de ziaristi daca e un adept al menajului in trei, Allen a raspuns mucalit, cu chipul lui de copil bosumflat, ca, in viata
reala, i-a fost destul de greu sa se descurce si cu o singura femeie. Dar ideea ramane in picioare ca fantasma masculina. In realitate, sigur ca oamenii nu reusesc sa pastreze echilibrul intr-o asemenea formula. Dar in lumea fictiunii cinematografice, cate nu se pot intampla! Ce vreti, moravurile evolueaza in directii adesea surprinzatoare! Cu multi ani in urma, cand cu prilejul lansarii filmului "Roma", Fellini a adus la Cannes afisul, celebru azi, al femeii cu sase mamele, aluzie la lupoaica de pe brandul "Cetatii Eterne", imaginea a provocat razmerita printre feministele de pe Croazeta. In 2008, cele mai rasunatoare rasete din sala apartineau spectatoarelor.
De fapt, noul film al lui Woody Allen este o reflectie inteleapta si nu lipsita de tristete pe marginea dragostei, a iluziilor si fragilitatii ei, substantiala in idei si exprimata cu o libertate a umorului si ironiei care incanta. Iar echipa de actori ii vine in intampinare cu degajare si cuceritoare spontaneitate, intr-un recital in care e greu sa-l alegi pe cel mai bun competitor si care va fi, fara indoiala, rasfatat cu premii. Dar nu aici, la Cannes, unde Allen si-a tinut filmul, conform unei traditii de decenii, departe de febrele concursului.
Dupa cateva zile de ploaie, soarele mediteranean a reaparut duminica, mai stralucitor decat inainte. Desi, ca sa fim drepti, trebuie sa recunoastem ca ploaia s-a mai intrerupt o data
si vineri seara, tocmai pe durata receptiei romanesti! Spre norocul nostru, petrecerea s-a desfasurat cu succes, desi la concurenta cu o proiectie a filmului lui Woody Allen. Pe nisipul jilav al plajei s-a adunat o groaza de lume buna dintre cei peste 10.000 de participanti la festival, intre care i-am recunoscut, printre altii, pe directorii festivalelor de la Locarno, Pusan si Karlovy Vary, pe boss-ul targului de filme din Cannes si pe directorul Quinzinei realizatorilor, dar si echipa completa a noului nostru film, "Boogie", al carui poster a impodobit, deunazi, coperta editiei speciale a revistei "Le Film Francais".