Florin Piersic jr.: "As vrea sa fac un spectacol cu tata"

Desi are toate calitatile necesare, nu vrea sa fie vedeta. Cel putin nu una dintre cele acreditate cu aceasta titulatura in Romania de azi. Nu e dispus sa se vanda - cu tot ceea ce tine de intimitatea vietii sale personale -, dar e dornic sa se daruiasca - prin rolurile pe care le interpreteaza. Numai pe cele in care crede cu adevarat. Iar visul lui e sa joace alaturi de tatal sau, intr-un spectacol care sa marcheze cu adevarat reintoarcerea acestuia pe scena, dupa 12 ani. - Ai uimit multa lume acum cativa ani, cand ai decis sa-ti dai demisia de la Teatrul Mic si sa-ti continui cariera pe cont propriu. Crezi ca asta e solutia pentru un artist in zilele noastre in Romania? - Am stat destul de mult "pe bara" inainte sa iau aceasta decizie. Jucam din ce in ce mai rar, la un moment dat intr-un singur spectacol. Stiu ca e un lucru care li se intampla foarte multor actori romani in acest moment, dar pe mine asta m-a speriat foarte tare. Exista o mentalitate la noi - acest joc permanent al "planurilor" pe care le faci la o bere si din care nu iese nimic niciodata. Vedeam asta, ca o practica, in jurul meu, nu numai in Teatrul Mic, si mi-a fost teama. Sunt vorbe de claca inainte de plecarea vaporului - si, de fapt, vaporul a plecat de mult... Nu vreau sa jignesc pe nimeni, fiecare isi face propriile alegeri - probabil ca e normal ca la un moment dat sa intervina alte prioritati in viata oamenilor - copiii, familia etc., ceea ce presupune o stabilitate financiara - asta fiind iarasi o iluzie, fiindca banii din teatru sunt cati sunt. Asa ca am preferat libertatea, cu toate riscurile pe care le implica, fiindca sunt perioade in care nu am bani chiar deloc si perioade mai bune, dar stiu ca e mai bine asa. Chiar daca sunt nevoit sa caut job-uri care nu tin de teatru, atunci cand fac teatru o fac din tot sufletul, de placere, fiindca nu pot fara asta. Spectacolele pe care le lucrez nu ma ajuta sa traiesc, material vorbind, dar ele sunt cele care ma fac fericit cu adevarat.(...) - Se vede limpede ca ai deja un stil al tau pe scena, un profil artistic distinct, cu toate astea te-ai simtit vreodata apasat de popularitatea tatalui tau? - Cand eram mai mic, da. La inceputurile carierei mele. Era ceva normal, fiindca pana iti gasesti un drum toata lumea te compara. Acum am depasit momentul, n-am de ce sa ma plang din punctul asta de vedere. Putem sa ajungem pe aceeasi lungime de unda, asta e foarte important, e un lucru la care eu tin mult. Tata a fost la spectacolele mele si a fost socat, in sensul bun. Mi-a spus chiar ca vrea foarte mult sa joace in regia mea. Eram foarte curios ce reactie va avea, nu pot sa nu spun ca aveam ceva emotii. Mai ales ca sunt zone teatrale pe care el nu le-a "umblat" niciodata, ei erau foarte "puri" in vremea aceea. Juca roluri de june-prim, printi, etc, ori varietatea de registre din teatrul contemporan e un teritoriu foarte bogat si care l-ar pune in valoare in alt fel. Am facut deja o lectura cu tata si cu Doru Ana cu o piesa pe care am tradus-o eu si pentru care caut o scena, si am descoperit ca ar fi nemaipomenit intr-un rol de paria, un betiv nenorocit, imbatranit in rele. N-a facut teatru adevarat de 12 ani, dar are o intuitie fenomenala - si asta la prima lectura! Abia astept sa lucrez cu el. - Mai am o nelamurire la final: mi se pare ca iti cultivi o imagine de "antivedeta", sau mai degraba nu-ti cultivi nici un fel de imagine, e greu sa gasesti fotografii cu tine, deseori apari cu capul acoperit si ochelari de soare. Parca ti-ar fi teama de popularitate... - Probabil ca exista un segment de public, chiar daca mai restrans, care poate sa aprecieze exact ceea ce fac eu. Telul meu e sa largesc pe cat posibil acest segment, sa fac spectacole care sa intereseze deopotriva un om cu sase clase si un intelectual rasat. Cat despre imaginea mea, sunt fluctuant...Dar nu cred ca ma vei vedea vreodata aratandu-mi dormitorul sau baia prin reviste. Toate astea mi se par de fatada, n-au nici un rost. Imi pasa de teritoriul acela al vietii personale prea mult ca sa-l expun. N-am nici bodyguarzi, nici limuzine, daca asta inseamna sa fii "vip" si nici nu ma intereseaza asa ceva.